Despre mine

Fotografia mea

Nume complet :Eugenia Ivănescu
Diminutiv cunoscut:Janina
Profesia: profesor de spaniolă și franceză
Dat nașterii: 1 octombrie 1945
Orașul: Curtea de Argeș
Studii: Facultatea de Limbi Romanice-Universitatea București-

sâmbătă, 30 aprilie 2016

Lăcrămioarele

Autor: A. Jucu

                                 
                                         Luna mai e numai viaţă
                                         Inundată în verdeaţă
                                         Este luna în splendoare
                                         Cu balsam de lăcrămioare

                                         Dalbe flori cu frunze late
                                         Pe la umbră tupilate
                                         Răspîndesc ocrotitoare
                                         Împrejur numai savoare

                                        Şi de ce sunteţi voi oare
                                        Denumite lăcrămioare?
                                        Eu v-aş dezmierda-n privire,
                                        Flori cu vrajă de iubire!


sâmbătă, 23 aprilie 2016

A-nflorit o păpădie

Autor: Otilia Cazimir
                                 
                                         Nici o floare:
                                         Numai pete mari, de soare...

                                         Dar din frunza cafenie
                                         Putrezită-n umbra rară
                                         Iese-un pui de păpădie
                                         Să mai vadă ce-i pe-afară.

                                         Se întinde drept spre cer
                                         Pe codița lui de gumă.
                                         Dar când vede că nu-i glumă,
                                         Că-i tot brumă
                                         Și-i tot ger -

                                         Își adună pămătuf,
                                         În tecuța-i vătuită,
                                         Pentru-o zi mai potrivită,
                                         Soarele călduț, de puf!


joi, 14 aprilie 2016

Magnolii

Autor: Rodica Nicoleta Ion


                              Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
                              Miresme-mpodobite cu-ametist...
                              Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
                              Încununând eternul paradis.

                              Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
                              Voi care-aţi înflorit întâia oară
                              Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
                              Şi gustul de-nceput de primăvară.

                              Mirese-mpodobite... Câtă pace!
                              Ce taină şi ce linişte de vis!
                              Şi parcul cu magnolii tace... tace...                           
                              Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!



duminică, 10 aprilie 2016

Poezie cu...” NUFERI LA XI-HU”

Autor: Constantin Enache


                                        In oglinzi de mărgărite
                                        Ondulate-n moi covoare,
                                        Peste ape-ncremenite,
                                        Nuferi pun străvechi ștergare.

                                        Insulițe mici, cochete,
                                        Printre unde tremurânde
                                        Strâng alături în buchete
                                        Nuferi mari cu flori rotunde.

                                        Albe flori, ca o mireasă
                                        Ce se-ndreaptă spre altar,
                                        Pete albe de mătasă
                                        Printre frunze verzi răsar.

                                        Mai departe-n alte cercuri,
                                        Gelozii de mandarini,
                                        Nuferi galbeni duc de veacuri
                                        În-ale lacului grădini.

 

luni, 21 martie 2016

Strofe cu ...nuferi

 I.
 Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.( catren de Omar Khayyan)

 II
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.((Eminescu, Lacul)

 III
Azi vreau să-ți aduc din trecut
Un proaspăt parfum amintirii
Surâsul de mult cunoscut
Și vechiul îndemn al privirii.

Te lasă robit amăgirii
Și nu mă-ntreba dacă sufăr:
Pe lacul pustiu al iubirii
E ultima floare de nufar… (Otilia Cazimir, ”Ofrandă”)


IV - Haiku

De dorul vieții
Îngerii cad pe ape.
Sunt dalbii nuferi.  (haiku japonez ricamiai 13)

                   sub clar de lună -
                   pe lacul adormit doar
                   nuferi veghează.   (haiku de Cezar Viziniuck Cătălin
                        
                                               lebădă-n cuib -
                                               în mijlocul lacului
                                               bărcuțe în roz.  (haiku de Darjan Tanta)


***
*(haiku = gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 versuri formate din 5, 7 și 5 silabe)

sâmbătă, 12 martie 2016

Nuferi ( I )

Motto:



 ”Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor şi au atâtea înţelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viaţă primară, de geneză miraculoasă.
(Iuliu Bărbat, ”Nedeia florilor”)


Nuferii sunt plante acvatice care fac parte din familia Nymphaeaceae, care cuprinde cam 40 de specii, răspândite pe tot globul.  Sunt plante perene, originare din Europa, Africa si Orient, cărora le place să  traiasca pe lacuri, balti sau ape usor curgătoare. Florile sunt adesea parfumate, au petale de culori diferite, așezate pe mai multe rânduri.
 La noi în țară este răspândit  nufărul galben. Floarea sa,de un galben intens, este are un parfum foarte puternic.

Tot o specie de nufăr este si lotusul (Nelumbo nucifera), care are flori asemănătoare, dar se deosebeste de nufărul rustic prin forma frunzei și prin faptul că floarea se înalță deasupra apei. Florile de lotus sunt albastru-roz, roșii sau  albe și înfrumușețează deltele, lacurile și iazurile naturale sau artificiale.
Florile de lotus (Nelumbo nucifera) ocupă un rol important în cadrul diferitelor tradiții de vindecare ale orientului. Ele conțin lotusină și nuciferină, compuși care determină un efect specific de stimulare cerebrală și care generează o stare generală de relaxare extrem de plăcută

Nelumbo nucifera

Nuferii sunt plantele cu cele mai multe semnificații în mitologie, simbolizând forța de creație, nemurirea, sănătatea, gloria sau pacea sufleteasca.
Pentru egipteni nuferii erau cele mai frumoase flori. Legendele lor spun ca soarele a răsărit prima dată dintr-o floare de nufăr.
Egiptenii numeau nuferii albi ''nenufar'' (cuvântul însemnând ''frumoasele''). Un mit cosmogonic egiptean relatează ivirea soarelui, Ra, dintr-o floare de lotus crescută din haosul acvatic, Nun.

Flori de lotus

Lotusul este prezent și în tradiția budistă deoarece Buddha Gautama (cunoscut și ca Buddha Sakyamuni) este înfătisat deseori stând pe o floare de lotus.
Legenda spune ca el își imagina oamenii ca pe niste boboci de floare într-un lac, crescând din noroi si încercând să ajungă la suprafață pentru a putea înflori.

In Europa, un preot francez, Latour Marliac,  a fost un pionier în cercetarea, observarea și cultivarea nuferilor în secolul al XVIII-lea.

marți, 8 martie 2016

Mâțișorii

Autor: Otilia Cazimir


                                             A ieşit răchita-n drum.
                                             Ce-o mai fi şi asta, oare,
                                             Că-i din cap până-n picioare
                                             Numai motocei de scrum?...

                                             Cu mlădiţele plecate,
                                             Stă pe loc şi se socoate:
                                             S-ar întoarce – nu mai poate,
                                             S-ar ascunde –
                                             N-are unde!

                                             I-e ruşine de copii,
                                             Că din mugurii-aurii
                                             I-au ieşit, în loc de flori...
                                             Mâţişori!

Din volumul „Baba Iarna intră-n sat”, 1954


sâmbătă, 13 februarie 2016

Flori de gheață pe la geamuri

Autor: George Safir 



                                      Flori de gheaţă pe la geamuri
                                      Tremură în mine
                                      Semn că uite primăvara
                                      Vine-ncet, dar vine!

                                      Se topesc în lacrimi triste
                                      Şiroind a moarte
                                      Într-o dulce tânguire
                                      Duc iarna departe

                                      Flori de gheaţă pe la geamuri
                                      Mâine n-or să fie
                                      Însă câte-or să răsară
                                      Roşii, pe câmpie...

sâmbătă, 26 decembrie 2015

Albăstrele - Povești și simboluri

Albăstreaua (lat. Centaurea cyanus) este o plantă erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5–1 m, din familia Asteraceae.
Plantă europeană, albăstreaua crește în zonele de deal și de câmpie, fiind întâlnită mai ales în lanurile de grâu și de secară. Ajunge la maturitate între lunile iulie-septembrie și are o durată de viață de 1-2 ani. Planta este acoperită de peri de mici dimensiuni, care îi conferă un aspect mătăsos. În ciuda numelui, florile plantei sunt atât albastre, cât și alb-roz sau roz-violacee.
Denumirile populare ale florii sunt foarte numeroase: albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, floare-vânătă,  iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă.
De-a lungul timpului oamenii au descoperit proprietățile terapeutice ale acestor delicate flori. Albăstrelele sunt folosite în cosmetică, datorită efectelor calmante și tonifiante, având efect împotriva îmbătrânirii.
***
O legendă spune că zeița fertilității Ceres le-a luat sub ocrotirea sa  atunci când a aflat că agricultorii vor să le stârpească din lanurile de secară. Ea a hotărât ca albăstrelele să împodobească snopii de grâu și de secară la sărbătoarea secerișului.
La slavi acest obicei dăinuie din vemuri străvechi. Primul mănunchi de spice cules era încins cu o cunună de albăstrele și primea un nume. Era adus acasă însoțit de cânece, într-o atmosferă solemnă, și așezat sub icoană.
 O altă legendă povestește despre un tânăr a cărui culoare preferată era culoarea albastră.Se îmbrăca în albastru și se împodobea  cu flori albastre culese de pe câmp.Intr-o bună zi tânărul a fost găsit mort într-un lan printre flori...Atunci zeița Flora i-a transformat trupul într-o albăstrea iar numele să Cyanus(Tianus) se regăsește în numele latin al florii...
***
In Belgia albăstrița este simbolul libertății.
Culoarea albastră simbolizează  fidelitatea, statornicia...
În literatura germană, în lirica lui Novalis ( romanul Heinrich von Ofterdingen) floarea albastră se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei și tulburând inima eroului. Ea simbolizeaza nostalgia infinitului, aspiratia spre absolut.
Motivul florii albastre apare și la poetul italian Leopardi și la Eminescu. (”Floare albastră”)


luni, 7 decembrie 2015

L” hymne des fleurs


Autor: Armand Gasqui


                                     Mille fleurs aux calices d'or,
                                     Pétales bleus, pétales roses,
                                     Violettes à peine écloses,                                   
                                     Pervenches qui naissez encor,

                                     Par vous la brise est parfumée,
                                     Par vous se constelle le sol,
                                     Et le frais zéphyr dans son vol
                                     Vous baise : ô caresse embaumée !

                                     Du matin les rayons altiers
                                     Vous baisent, pâles églantines,
                                     Fleurissez, blanches aubépines,
                                     Fleurissez, roses amandiers !