Ajun de Florar

Autor:Boris Ioachim

                             
                              Ce vesel cântă guguştiucii-n seară -
                              Lipsiţi de griji, căci iarna a apus...
                              S-a-nstăpânit o nouă primăvară -
                              Venită în car de ghiocei, de sus.

                              Şi, parcă, dintr-odată, o livadă,
                              Din-naltul cerului a prăvălit,
                              Petale albe, peste pomi să cadă --
                              Jos -- păpădia-a soare a zâmbit.

                              Atâtea flori şi atâta iarbă crudă
                              Îmi spun că vine luna lui florar...
                              De bucurie, sufletu-mi asudă --
                              Căci iarăşi cade Raiu-n calendar.

                              Grădinile-s cu totu-n sărbătoare
                              Şi-n jur miroase-a floare de mălin...
                              Inima mea, deschisă ca o floare,
                              De dragoste a înflorit deplin.

                              S-a dus, în vântul cald al primăverii,
                              Tot ce-a fost trist şi van în viaţa mea...
                              Mă tot străbat fiorii reînvierii --
                              Căci m-a ochit, din cerul vast, o stea.

                              Hei, primăvară, verde ca smaraldul
                              Şi parfumată de miresme dulci --
                              Dă de pe faţa lumii triste fardul
                              Şi-nveselită las-o -- când te duci!

                           ...Ce vesel cântă guguştiucii-n seară --
                              Ca mâine, iar e luna lui florar...
                              Mi-e sufletul pătruns de primăvară
                              Căci iarăşi cade Raiu-n calendar... 
                                              

Stuful de liliac

Autor:
Al.Macedonski

                            Era o zi senină ca fruntea de fecioară
                            Ce neturburată de-ai patimelor nori,
                            O zi în care şoapte de îngeri se coboară
                            Şi vin pe-o adiere să cânte printre flori.

                            Subţiri ca o dantelă urcau mereu din apă
                            Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac,
                            Şi prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă,
                            Gemea muşcat de vânturi un stuf de liliac.

                            Plăpândele lui ramuri abia înmugurite,
                            Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit,
                            Nainte de-a-şi da rodul mereu învineţite
                            Când ea veni să şeadă sub stuful oropsit.

                            Atunci acele ramuri deodată înfloriră
                            Ş-o ploaie azurie vărsată peste noi…
                            O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră…
                            Uscat e liliacul şi nu mai suntem noi.

Magnolii înflorit-au...

Autor : ?

                                   Magnolii înflorit-au în april
                                   Ca semne răsărite prin destine
                                   Și rostul lor îl așteptam ,tiptil
                                   Să-l împlinească-n mine și în tine.

                                   S-au înălțat furtuni,tăceri și ziduri
                                   Dar pretutindeni căutat-am firul
                                   De iarbă și de sens,precum păduri
                                   Își cheamă iarna-acasă,blând zefirul.

                                   Acum e nea prin urmele cărării
                                   Și glas de gheață cântă-n loc de tril
                                   Prin viscolul întins spre ochiul zării
                                   Magnolii zac, uitate prin april...

Ghicitori ...cu flori (V)

1 . Care floare
     Parcă-i soare?

2. Mulți frățiori
    Mărunți dințișori
    Stau înfipți și câte o mie
     Pe un fund de farfurie..

Dintre vârfuri verzi de săbii
Ies liliachii corăbii.

                                                       Stau pe baltă ouă sparte
                                                       Între frunze mari și late

                                      




Rochița-i catifelată
Ce păcat că e ...bălțată.

Odă simplisimei flori

 Autor:
Lucian Blaga

                                  
                                     Păpădie,ecumenică floare,
                                     după a ta aurie ardoare
                                         -pe nescrisele file-
                                     anul își hotarește fericitele zile.

                                     de un pean te-nvrednicești,
                                     tu,neluată în seamă,floare de rând.
                                     Sămânță să faci pe pământ
                                     e tot ce dorești. alt gând nu porți.
                                     Dar înflorești și asfințești
                                     alcătuind o aureolă de sfânt.

Sunt lăcrimioarele-nflorite

Motto: ”..parfumurile sunt fantomele florilor” (Ilarie Voronca:”Leagănul de zăpadă”).
Autor:
Veronica Micle

                             Sunt lăcrimioarele-nflorite
                             Şi când duios mă uit la ele
                             La tine mă gândesc, iubite,
                             Şi-mi amintesc vremile-acele

                             Când înflorite lăcrimioare
                             Cu drag îmi trimeteai tu mie,
                             Şi când era în orice floare
                             Un semn de-amor, de bucurie.

                             Ah! florile atunce date
                             N-a mai rămas nimic din ele
                             În vânt sunt toate spulberate,
                             Simţirea ta, vremile-acele.

Ta fleur de pissenlit (Floarea ta de păpădie)

Autor: ?

                        
            TA FLEUR DE PISSENLIT

                           On entend un chant lointain,
                           Et seul un rêve entre nous…
                           Le ciel aux étoiles mûres
                           Me séduit avec ses refrains

                           Je les regarde toutes les nuits
                           Et me demande si elles sont mûres
                           Comme tes seins doux,
                           Où mon baiser veut être bercé…

                           Et entre tes cuisses veloutées,
                           Je désire boire mon café au lait.
                           Ta douce fleur de pissenlit
                           Donne-la moi, mon amour, à moi seul…

                           Seul un rêve entre nous…
                           Le ciel aux étoiles mûres

 ***
FLOAREA TA DE PĂPĂDIE

Se-aude un cânt  departe.
Doar un vis ne mai desparte…
Cerul cu stelele coapte
Mă seduce iar cu şoapte.

Le privesc noapte de noapte
Şi mă întreb dacă sînt coapte,
Cum sunt sânii tăi  cei dulci,
Unde  un sărut să- mi culci…

Pe coapsele tale catifelate,
Vreau să beau cafea cu lapte.
Floarea ta  de păpădie,
Dă- mi-o, dragă, numai mie !

Doar un vis ne mai desparte…
Cerul cu stelele coapte...

Traducere :Janina Ivănescu