sâmbătă, 26 decembrie 2015

Albăstrele - Povești și simboluri

Albăstreaua (lat. Centaurea cyanus) este o plantă erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5–1 m, din familia Asteraceae.
Plantă europeană, albăstreaua crește în zonele de deal și de câmpie, fiind întâlnită mai ales în lanurile de grâu și de secară. Ajunge la maturitate între lunile iulie-septembrie și are o durată de viață de 1-2 ani. Planta este acoperită de peri de mici dimensiuni, care îi conferă un aspect mătăsos. În ciuda numelui, florile plantei sunt atât albastre, cât și alb-roz sau roz-violacee.
Denumirile populare ale florii sunt foarte numeroase: albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, floare-vânătă,  iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă.
De-a lungul timpului oamenii au descoperit proprietățile terapeutice ale acestor delicate flori. Albăstrelele sunt folosite în cosmetică, datorită efectelor calmante și tonifiante, având efect împotriva îmbătrânirii.
***
O legendă spune că zeița fertilității Ceres le-a luat sub ocrotirea sa  atunci când a aflat că agricultorii vor să le stârpească din lanurile de secară. Ea a hotărât ca albăstrelele să împodobească snopii de grâu și de secară la sărbătoarea secerișului.
La slavi acest obicei dăinuie din vemuri străvechi. Primul mănunchi de spice cules era încins cu o cunună de albăstrele și primea un nume. Era adus acasă însoțit de cânece, într-o atmosferă solemnă, și așezat sub icoană.
 O altă legendă povestește despre un tânăr a cărui culoare preferată era culoarea albastră.Se îmbrăca în albastru și se împodobea  cu flori albastre culese de pe câmp. Într-o bună zi tânărul a fost găsit mort într-un lan printre flori...Atunci zeița Flora i-a transformat trupul într-o albăstrea iar numele să Cyanus (Tianus) se regăsește în numele latin al florii...
***
În Belgia albăstrița este simbolul libertății.
Culoarea albastră simbolizează  fidelitatea, statornicia...
În literatura germană, în lirica lui Novalis ( romanul Heinrich von Ofterdingen) floarea albastră se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei și tulburând inima eroului. Ea simbolizeaza nostalgia infinitului, aspirația spre absolut.
Motivul florii albastre apare și la poetul italian Leopardi și la Eminescu. (”Floare albastră”)



luni, 7 decembrie 2015

L” hymne des fleurs


Autor: Armand Gasqui


                                     Mille fleurs aux calices d'or,
                                     Pétales bleus, pétales roses,
                                     Violettes à peine écloses,                                   
                                     Pervenches qui naissez encor,

                                     Par vous la brise est parfumée,
                                     Par vous se constelle le sol,
                                     Et le frais zéphyr dans son vol
                                     Vous baise : ô caresse embaumée !

                                     Du matin les rayons altiers
                                     Vous baisent, pâles églantines,
                                     Fleurissez, blanches aubépines,
                                     Fleurissez, roses amandiers !


joi, 12 noiembrie 2015

Les fleurs dansent (Florile dansează)

Auteurs :  Alexandre Vernet, Benjamin Vernet, Siham Sebaik,
Pierre Wolf et Myriam Schmitt
avril 2014 : ”Les poesies de mercredi”


                                       La tulipe est bien gentille
                                       La rose est rouge de rage
                                       Le dahlia est tout baba
                                       Les rhododendrons fredonnent une chanson.

                                       Et les fleurs dansent en rond
                                       OUI
                                       Les fleurs dansent en rond !
                                     
                                       La violette reste muette
                                       Le muguet secoue ses clochettes
                                       La pâquerette hurle à tue-tête
                                       La capucine récite des rimes.

                                       Et les fleurs dansent en rond
                                       OUI
                                       Les fleurs dansent en rond !


joi, 9 iulie 2015

Un vals: ”Valțul rozelor”

Autor: Al. Macedonski


                                       Pe verdea margine de şanţ
                                       Creştea măceşul singuratic,
                                       Dar vântul serii nebunatic
                                       Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
                                       Întâi pătrunse printre foi,
                                       Şi le vorbi cu voce lină,
                                       De dorul lui le spuse-apoi,
                                       Şi suspină — cum se suspină...
                                       Şi suspină — cum se suspină...

                                       Albeaţa lor de trandafiri,
                                       Zâmbind prin roua primăverii,
                                       La mângâierile-adierii
                                       A tresărit cu dulci simţiri.
                                       Păreau năluci de carnaval
                                       Cum se mişcau catifelate,
                                       Gătite toate-n rochi de bal,
                                       De vântul serii sărutate,
                                       De vântul serii sărutate.

                                       Scăldate-n razele de sus,
                                       Muiate în argintul lunii,
                                       S-au dat în braţele minciunii,
                                       Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
                                       Iar vântul dulce le şoptea,
                                       Luându-le pe fiecare,
                                       Ş-un valţ nebun se învârtea,
                                       Un valţ — din ce în ce mai tare,
                                       Un valţ — din ce în ce mai tare.


luni, 29 iunie 2015

Myosotis (nu-mă-uita) - Legende și simboluri


Nu-mă-uita (Myosotis) este o plantă ce aparține familiei Boraginaceae cu peste 50 specii erbacee, anuale, bienale sau perene. Este întâlnită  în Europa, Asia, America de Nord și Noua Zeelandă. Crește atât în stare spontană, cât și cultivată. Speciile sălbatice au flori albastre, roze sau albe.
Cuvântul grec ”myosotis” înseamnă ”ureche de șoricel”.
Myosotis era de asemenea numele unei naiade din Antichitate.


Se pare că celălalt   nume – Nu mă uita – vine din limba franceză – Ne m’oubliez pas – întâlnit pentru prima dată în anul 1532, însă, ca sens, numele vine din spațiul german, unde, mulți bărbați au ochii de culoare albastră, iar femeile purtau la piept aceste flori, ca mod de a-și aminti de iubiții lor.
O legendă franceză ne povesteste că un cavaler și doamna sa se plimbau pe malul unui râu. Aplecându-se să culeagă o floare, pentru a o dărui iubitei sale, și-a pierdut echilibrul și a căzut în râu sub geutatea armurii. Înainte de a se îneca el a aruncat floarea către doamna sa strigând: ”Ne m`oubliez pas” (Nu mă uita!)...
Numele florii este același în germană (vergiss mich nicht), în engleză (forget-me-not), în italiană (non-ti-scordar-di-me), în spaniolă (no-me-olvides), și în multe alte limbi: poloneză, daneză, olandeză...
In Franța această floricică este denumită cu diferite nume (gremillet, scorpione), porecle( oreille-de-souris, herbe d`amour) și perifraze poetice amoroase.(aimez-moi, souvenez -vous-de-moi, pensez a moi)...Cel mai utilizat rămâne ”ne-m`oubliez-pas”

O altă legendă ne povesteste că Zâna Florilor dăruise fiecărei flori câte un nume. Și totuși pe una nu a observat-o și aceasta a rămas fără nume. Intr-o zi pe când se plimba pe marginea pârâului a observat o mică floare care plângea ...Zâna s-a mirat dar a aflat că floricica aceea nu primise un nume ca suratele sale. Zâna a consolat-o și i-a promis un nume. Pentru că fusese uitată i-a dat numele.”nu-mă-uita”...


Myosotis-ul  a devenit emblema Societății Alzheimer, și ne invită să nu-i uităm pe bolnavii atinși de această maladie și nici pe cei care îi îngrijesc.
Este de asemenea simbolul Zilei Internaționale a copiilor dispăruți, fixată la 25 mai,  proclamată în 1983 de președintele Statelor Unite, Ronald Reagan.
In 2015, florile de myosotis au fost alese pentru a comemora centenarul genocidului armean, pentru că ele exprimă ”noțiunea amintirii eterne”.

duminică, 21 iunie 2015

L`Iris

Autor: Robert Desnos


L’iris au bord du rivage
Se reflétait dans l’étang,
Bel iris sauvage
Qui rêves au beau temps.
Iris mes beaux yeux
Tu parfumes les draps blancs,
Iris merveilleux,
Iris au bord de l’étang.

( Chantefleurs, 1944-1945 )

***
Irisul, pe pe mal
Se reflecta în iaz
Frumos iris sălbatic
Care visezi la timpul frumos.
Iris  frumoșii mei ochi
Tu îmbălsămezi cearceafurile albe,
iris minunat.
iris de pe malul iazului.

***

duminică, 7 iunie 2015

Iriși (III)- Încă o poveste...

Motto:
”L'iris”
Poem de Charles Rouvin

"Près des étangs où la libellule voltige,
Où, dans les soirs d'été, vient se baigner l'oiseau,
On aperçoit l'Iris, qui tremble sur sa tige
Et semble un papillon posé sur un roseau..."


Iris pseudacorus

Datorită valorii sa simbolice în tradiția biblică, irisul este prezent în Imperiul Bizantin, apoi în regatul franc și cel lombard. A intrat în heraldică și  era prezent pe blazoanele multor familii nobiliare.
In Franța ”fleur de lys ” ( o stilizare a irisului ) a devenit simbolul regalității.
Legenda atribue această alegere primului rege francez, Clovis. Se spune că în timpul bătăliei de la Vouillé în 507, regele, urmărit de vizigoții lui Alaric al II-lea prin niște mlaștini,  s-a ascuns după niște tufe mari de stânjenei de baltă (iriși). Victorios și recunoscător, regele a pus floarea de iris ca ornament pe scutul său. El a fost păstrat ca simbol al biruinței de regii carolingieni, ottonieni și capețieni.
Dar abia în timpul lui Ludovic al VII-lea a apărut expresia ”fleur de lys”(floare de crin) iar florille de iris aurii  pe un fond de azur au devenit  însemnul heraldic al regilor Franței.
In realitate ”crinul ”este de fapt un iris (după cum se observă în stilizările ornamentale ale celor două flori ).


Expresia ”fleur de lys” se explică prin faptul că ” lys” era termenul generic folosit  pentru toate plantele herbacee cu flori mari. Există și ipoteza că denumirea florii esta de origină olandeză.
De-a lungul istoriei Franței irisul a rămas un simbol al eroismului și al victoriei. A fost prezent pe stindardul regal până la revoluția din 1789.
Dincolo de magia legendelor, irisul s-a dovedit în timp a fi util atât pentru frumusețe, cât și pentru sănătate.
Iar simbolistica sa s-a îmbogățit și diversificat.
Astfel irisul albastru simbolizează speranța, credința, înțelepciunea.
Irisul alb înseamnă puritate iar irisul mov admirație și gânduri bune...
Irisul galben simbolizează pasiunea și vitejia.


luni, 1 iunie 2015

Iriși - legende și simboluri (II)


Irișii (stânjeneii) sunt flori care încântă prin culoare şi prin petalele lor catifelate, delicate ca nişte aripi de fluturi. Au o ținută elegantă și un parfum deosebit. Irișii au o valoare simbolică în numeroase civilizații ale lumii.
Iris ensata
(sau hanashobu – iris japonez)


In Japonia, irisul este un simbol oficial al eroismului, ca și crizantema. Există o legendă care spune că lumea zeilor era foarte populată și foarte mulți dintre aceștia au fost trimisi pe pământ. Printre ei se aflau și zeul Izanagi, și zeița Izanami. Aceasta din urmă a creat mai mulți zei, dar a murit atunci când a creat zeul focului. Deși a făcut tot posibilul pentru a o readuce la viață, Izanagi nu a reușit…Atunci când, dorind să facă baie în apa unui râu, și-a lasat brățările de la mână, acestea s-au transformat în superbe flori de iris.
Numărul mare de picturi și gravuri japoneze reprezentând irisul demonstrează importanța sa în cultura niponă.
 Există în Japonia o Sărbătoare a Irisului și parcuri speciale pentru iriși. Acestei flori i s-au dedicat poeme și piese de teatru.
***
De mii de ani irișii au înflorit în jurul bazinului mediteranian care este ținutul lor de origine. Stilizate pe basoreliefuri egiptene antice, (ca și lotusul), gravate pe bijuterii sau obiecte de cult dedicate zeiței Venus de către greci și romani, prezente de asemenea în culturile orientale, ( la persani, evrei și musulmani ) florile de iris au o simbolistică aparte.
Semnificația lor variază în funcție de culoare. O floare galbenă poartă un simbolism solar, o floare albastră un simbolism oniric, o floare albă un simbolism lunar sau puritate.




duminică, 31 mai 2015

Iriși (stânjenei) - legende și simboluri ( I )

 
Admirat pentru frumusetea încântătoare dar puțin durabilă a florilor sale, irisul, cunoscut și sub denumirea de stânjenel, este o plantă perenă, cu peste 200 de soiuri, originară din Europa și Africa de Nord. Se pare că această floare deosebită prin ținută și parfum s-a născut în Grecia. Numele său vine de la numele zeiței soarelui, Iris;(în limba greacă ”iris” înseamnând curcubeu).


Zeița Iris, divinitate olimpiană de o mare frumusețe, era mesagera zeilor. Pentru că era permanent învăluită într-un nor de stropi strălucitori și colorați era și simbolul curcubeului. Zeița Hera o ruga pe Iris să o îmbrace pentru a fi cea mai strălucitoare dintre zeițe. Mai avea misiunea să dea la o parte în fiecare seară perdeaua ce acoperea bolta cerească făcând să apară stelele. Manifestându-se și sub formă de curcubeu ea anunța sfârșitul furtunii...
Aducea oamenilor mesajele zeilor. Insemnele puterii sale erau un caduceu și un ulcior cu care turna apă în nori pentru a favoriza ploile.
In”Iliada” Homer o numește ” zeița cu aripi de aur”, ”zeița cu picioare iuți”...
În Antichitate, grecii obisnuiau să pună flori de iris pe mormintele soțiilor sau ale iubitelor, sperând ca zeița Iris, considerată o legătură între cer și pămant, va ghida sufletele lor spre liniște și împăcare.
Semnificatia florii este speranta, credința și întelepciunea.



Mic poem cu frezii

Autor: Janina Ivănescu


                                  Intr-un pahar, cinci frezii delicate
                                  Revarsă al lor amețitor parfum.
                                  Născute sunt în țări îndepărtate,
                                  Dar astăzi au găsit spre mine drum.

                                  Misterioase, candide, fragile
                                  Deschid  încet petale fermecate,
                                  Ce poartă -n ele vraja unor zile
                                  Din primăverile trecute și uitate...

                                  Dintr-un pahar, cinci frezii delicate
                                  Mă-nvăluiesc în vălul amintirii,
                                  Imi readuc, discrete, pe-nserate,
                                  Minunea din petalele iubirii.

Janina, Jurnal,10 mai 2015- Mic poem cu frezii-

duminică, 17 mai 2015

Freziile - parfum și delicatețe

Motto:
"A fi viu nu-i de ajuns. Mai trebuie soare, libertate şi… o mică floricică." (Hans Christian Andersen)


***Inima zvâcni si se opri in loc. Nu se mai auzea nici un zgomot, insa in camera plutea o unda de parfum distinct, imbatator. Era parfumul florilor de frezia”.
Asa se încheie, plin de înfrigurare și de speranță, celebrul roman al lui A.J.Cronin, “Gran Canaria”.

Freziile sunt flori de primăvară îndrăgite pentru parfumul lor deosebit și aspectul delicat. Originare din Africa de Sud, primăvăraticile frezii iubesc soarele și căldura. Iși răspândesc cu dărnicie mireasma în mediile  prietenoase. Freziile simbolizează misterul, inocența dar și prietenia cu toate celelalte sentimente legate de ea: sinceritate, dragoste, speranță, armonie, delicatețe.
***
 Dacă ne uităm în zodiac, frezia este floarea perfectă pentru cei născuți în zodiile Balanță sau Pești.
În buchetele de mireasă, frezia albă simbolizează feminitate, grație, puritate.
Freziile galbene simbolizează prietenia iar freziile roșii simbolizează armonia și încrederea.


vineri, 1 mai 2015

1 mai și mărgăritărelul


În Franța în această zi, vedeta este mărgăritarul ( le muguet).
Numit și ” le lys des vallées”, această floare cu mici clopoței pe o tijă, originară din Japonia, a apărut în Europa în Evul Mediu și a simbolizat întodeauna primăvara. Era considerată un mic talisman menit să aducă fericire.
La 1 mai 1561 regele Charles IX a primit în dar un fir de mărgăritar. El a decis ca în fiecare an să ofere această floare doamnelor de la curte. Astfel s-a născut o tradiție.
Firul de mărgăritar a devenit un simbol al întâlnirilor de dragoste. Multă vreme au fost organizate baluri (les bals du muguet). Fetele se îmbrăcau în alb iar băieții purtau la butonieră un fir de mărgăritar.

duminică, 19 aprilie 2015

Magnolii în primăvară

Autor:  Adina Bărbuș


                                Ecou al primăverii care vine,
                                Și-al frumusetii dulce, sfânt ecou,
                                Azi-dimineață, numai pentru tine,
                                Magnolia a înflorit...din nou.

                                Ridic de jos o singură petală,
                                Coroana e prea sus și nu ajung;
                                Și-alerg spre tine, să ți-o pun în palmă,
                                Iar drumul mi se pare-atât de lung !

                                A înflorit în miez de primavară,
                                Uitând de tot că a mai înflorit,
                                A înflorit acum, a doua oară,
                                Purtând în cupă stele de argint !

                                Un porumbel, o pasăre maiastră,
                                E floarea ei lipsită de parfum,
                                Dar care are darul să oprească,
                                Toți trecătorii, s-o admire, -n drum...

                                Cu o petală-ți bucură privirea,
                                Și-ți smulge-un zâmbet scump și fericit;
                                Tu nu mă crezi că azi, doar pentru tine,
                                Magnolia din nou a înflorit?


sâmbătă, 18 aprilie 2015

Magnolia - Legende și simboluri



Magnolia virginiana

Primele magnolii (Magnolia virginana) au fost aduse în Europa în anul 1688. Numele florii provine din numele botanistului francez Pierre Magnol (1638-1715), care a fost și directorul Grădinii Botanice din Montpellier.
Karl von Linne a descris această plantă și a rebotezat-o după numele botanistului francez.

Magnoliile formează un gen de plante cu flori, integrate în familia Magnoliaceae care cuprinde 110 specii, arbori și arbuști din regiunile
 temperate și calde.
 Fructe de magnolie (Argentina)
Magnoliie au o distribuție naturală discontinuă cu un centru principal în Orient(estul și sudul Asiei Centrale) și un ventru secundar în estul Americii de  Nord, America Centrală și America de Sud. Sunt plante extrem de vechi. S-au găsit specimene fosilizate cu aproape o sută de milioane de ani în urmă.
Magnolia grandiflora

Magnolia fost asociată de-a lungul timpului cu frumusetea si perseverenta, dar si cu demnitatea, spiritul nobil și dragostea pentru natură.

Magnolia este un simbol al suavității femeii cu pielea albă, parfumul florii sugerând acel inefabil ”etern feminin” atât de greu de definit, deoarece este mereu aluziv și nevăzut.

Conform unei legende, magnoliile de un alb pur se ofilesc rapid și se îngălbenesc atunci când sunt culese, ca și cum sinele lor inviolabil și spiritual moare când este prihănit de o atingere materială.

În China antică Magnolia denudata este denumită "Yu-Lan",  adică "orhideea de jad" iar Magnolia fuscata este numită "Han hsiao hua" , adica "Floarea cu zambet secret" (sugerând zambetul iubitor al unei fete modeste). Chinezii o consideră ” floarea care spune bun-venit primăverii”

In Statele Unite magnolia este floarea-simbol a statelor Luisiana și Mississipi.


luni, 13 aprilie 2015

FLORI

Autor: Magda Isanos


                             Vijelioase flori, din pământ aburind,
                             ca niște strigăte cresc, saltă zâmbind.
                             Care e vrerea lor gingașă-n vreme?
                             Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?

                             Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
                             ochiul lui Dumnezeu șade deschis...
                             Haina lui mirosind a ierburi si cer -
                             fără să știe orașul de piatră si fer.

                             Mânile micilor flori intră-n pământ,
                             morții când le sărută știu dacă-i vânt,
                             și de pe dânsele sorb ploaia și veștile.
                             Astfel, în flori îsi deschid mortii fereștile...


luni, 6 aprilie 2015

Lalele

Autor: Ion Pillat
                 
                                 De pe podele urcă valuri moi
                                 De umbră și pe masă se întind.
                                 Oglinda-și limpezeste iazul mort
                                 Intr-un izvor cu seară, cristalin.

                                 Lumina zboară vie peste geam.
                                 Amurgul din afară le-a uitat.
                                 Lalelele ce galbene mai ard
                                 In sfeșnicul subțirelui pahar.

                                 Potirul nou al florilor e pumn
                                 Inchis ușor pe câte-un licurici,
                                 Potirul lor de porțelan acum
                                 Își strânge-n umbre focul licărit.

                                 Lalele stinse din odaie fug,
                                 Oglinda-n apa morților le ia,
                                 Năluca lor, în vis, rămâne fum.
                                 Așa doresc și sufletu-mi să stea.


luni, 2 februarie 2015

Albăstrele

Autor : Vladimir Sosiura


                               Sinilii, pe şesuri, ce de albăstrele!
                               Şi privirea dragei - tot o albăstrea
                               Râu-n zări desface sinilii cordele,
                               trec peste răzoare, eu şi draga mea.

                               Anii se vor duce, vor zbura ca norii,
                               oameni vor culege flori, ca şi acu.
                               Numai noi lipsi-vom, dar în lumea florii
                               albăstrele, poate, fi-vom eu şi tu.

                               Un flăcău va duce fata pe cărare,
                               despre fericire păsări vor zvoni,
                               cu-ale noastre sfinte albăstrele-n floare,
                               ochii dragei sale va asemui.


 Din volumul ”Poezia de dragoste a lumii”(1965),
 Traducere de Maria Banuş